Realitati si Perspective 96 - Jan Sturesson - Perspective biblice in munca
Tema: Perspectiva biblica asupra muncii; Invitat: Jan Sturesson (Presedinte, ICCC - Suedia). Subiecte: Cu ce se ocupa International Christian Chamber of Commerce (ICCC)? Ce inseamna munca? Care este echilibrul dintre munca si odihna? Cum putem combina munca cu teologia? Care sunt adevaratele valori umane conform voii lui Dumnezeu? In vremurile de pe urma lupta spirituala se va da in spatiul public; Care este cultura Imparatiei Cerului? Principiile unui lider de succes; Cum ar trebui sa ne raportam la Israel?
Realitati si Perspective 96 - Jan Sturesson - Perspective biblice in munca - martie 2019; Urmariti emisiunile „REALITATI SI PERSPECTIVE” pentru a obtine o perspectiva crestina asupra contextului actual in care traim - in fiecare sambata, de la ora 21, la Alfa Omega TV. Urmareste toate emisiunile Realitati si Perspective - https://alfaomega.tv/mediacenter/category/realitati-si-perspective #RSP #RealitatiSiPerspective
TRANSCRIEREA EMISIUNII
Astăzi avem un invitat special din Suedia. Este în vizită în calitate de președinte al International Chamber of Commerce. Astăzi vrem să vorbim despre muncă, privind-o dintr-o perspectivă creștină. Înainte de toate, am vrea să te cunoaștem. Te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, și apoi despre ICCC.
ICCC a fost înființat în 1985, de către un afacerist suedez, J. Gunnar Olson, în Suedia, în Örebro. Domnul i-a cerut să părăsească o poziție foarte înaltă, să renunțe la tot ce avea și să pună bazele ICCC, "International Christian Chamber of Commerce". Gunnar a pornit cu viziunea de a ajuta oamenii să vadă Împărăția lui Dumnezeu înflorind prin planurile, strategiile și companiile lor, ca o manifestare externă a umblării interioare în credință. Dorea manifestarea Împărăției acasă, la lucru, oriunde. Așa a început.
Lucrarea a debutat în 1985, iar eu l-am întâlnit pe acest om în 1986. La acea vreme eram consultant și așa am rămas, dar întâlnirea cu Gunnar și ICCC mi-a transformat viața. Am descoperit relevanța Scripturii și că am o chemare. Am fost chemat să fiu consultant și am lucrat pe diferite nivele în diferite companii și guverne internaționale. Am întâlnit multe probleme ce țin de conducere, toate până acum trei ani. Aveam propria companie, dar am renunțat la ea. Acum slujesc drept președinte al bordului internațional ICCC. Am o soție și trei copii. Locuim în Suedia și încercăm să manifestăm Împărăția lui Dumnezeu în activitățile zilnice.
Când oamenii, românii cel puțin, au auzit de ICCC și despre Camera de Comerț, s-au gândit că au legătură cu afacerile, cu firmele, cu acțiunile de vânzare-cumpărare.Care este abordarea voastră?
ICCC este pentru orice persoană care lucrează.Poate că ești învățător sau instalator, ai propria firmă de produse artizanale, ești președintele unei societăți pe acțiuni, tocmai ți-ai început afacerea, interesul nostru este viața profesională. Credem că tot ce facem, facem pentru Domnul. Putem să-L slujim pe Domnul tot timpul, dedicați în totalitate, orice am face și oriunde ne-am afla.
Ai menționat viața profesională. Unii oameni spun că viața nu înseamnă doar muncă, ci și odihnă și activități plăcute. Poți vorbi despre aceste lucruri?
La început, când Domnul i-a creat pe Adam și pe Eva, le-a spus că întâi trebuie să se odihnească, apoi vor lucra șase zile. Există un ritm important în creație: muncim și ne odihnim. Trebuie să ne întrebăm cine a fost prima persoană care a lucrat. E vorba de Domnul! Dacă Domnul a fost primul care a lucrat, înseamnă că orice muncă este spirituală în sine, nu seculară. Diviziunea dintre spiritual și secular dispare. Atunci când ne gândim la ritmul creației, trebuie să ne întrebăm ce este munca.
Munca e doar atunci când suntem plătiți? Nu. Munca înseamnă să faci ceva pentru cineva. Munca înseamnă să slujești. Când mă joc cu nepoții pe podea, nu sunt plătit, dar e o muncă, fac ceva ce îmi place. Când nepoții mei sunt la grădiniță, educatoarea e plătită, prin urmare înseamnă că lucrează. Așa gândesc oamenii.
Cred că atunci când facem ceva pentru cineva, lucrăm. Fiind creștini, e minunat să știm că munca îi produce bucurie Domnului. Putem lucra în odihnă, ne odihnim în ceea ce privește rezultatul muncii depuse. Nu trăim cu stresul de a îndeplini și de a produce tot ce trebuie. Există un ritm în Domnul, găsim un echilibru între muncă și odihnă.
Poate că unii dintre telespectatori își spun că e ușor pentru Jan să vorbească așa, din moment ce e din Suedia, dar noi, în România, avem un trecut comunist. Pentru noi și părinții noștri, munca are un înțeles total diferit. Lucram opt zile și-un minut, un an, zece ani, 30 de ani, nu aveam nicio bucurie, nici nu ne-a trecut prin minte să punem munca în relație cu Dumnezeu. Ce poți spune audienței noastre care are în principal această mentalitate, ieșind din comunism după multe decenii?
Mi se pare o întrebare foarte relevantă. Desigur că există diferențe. În primul rând, e o chestiune de principiu. Noi privim munca drept un fel de sclavie ori blestem. Într-adevăr, munca a fost un blestem, deoarece Adam și Eva au căzut în păcat și totul s-a schimbat. Există o veste bună, dar nu se vorbește despre ea. Biblia spune că Dumnezeu a împăcat totul cu Sine prin Hristos. Înseamnă că și munca noastră se încadrează aici? Da!
Trebuie să facem o aliyah mentală, să părăsim Egiptul, fiindcă Egiptul reprezintă un soi de închisoare. Domnul le-a spus evreilor să iasă de acolo și să meargă în Țara Promisă. E un proces mintal și spiritual. Bineînțeles că nu e ușor când multe generații au trăit sub opresiune, cu conducători răi, având o cultură nepotrivită și influențe rele. Nu e ușor!
Cred că e timpul pentru luarea unei decizii în inimă, de a-I sluji Domnului, de a ieși din Egipt, și de a începe să lucrăm și să umblăm prin credință. Apoi sperăm că Domnul va da bucurie și încântare, indiferent de circumstanțe fiindcă El ne va purta de grijă, va fi angajatorul nostru, va fi totul pentru noi.
Se cere o schimbare de mentalitate, de paradigmă în România. Așa cum am spus, nu e ușor. În viața de zi cu zi întâlnim corupție la diferite nivele, lipsă de integritate și atitudini deformate față de muncă. Sper că discuția din această emisiune va fi o provocare pentru mulți dintre telespectatorii noștri.
Poate că e ușor să ieși din Egipt. După ce a căzut "zidul" comunismului, ați devenit liberi. Dar, în noi circumstanțe, nu e ușor să scoatem Egiptul din noi, să renunțăm la vechea gândire când ne aflăm în conjuncturi și condiții noi. Cred că e nevoie de un proces de reconstituire, de redefinire, în care să includem un viitor pe care nu-l întrezăriserăm mai devreme. Sunt de acord cu ce ai zis și mă rog ca tot mai mulți oameni să primească libertate, să poată scoate Egiptul din ei, acum că se află aici.
Cum am mai spus, sper că e o provocare pentru audiența din România, fiindcă mulți se confruntă cu asta. Am câteva întrebări simple, deși poate că unele dintre ele sunt redundante. Cui se adresează învățăturile și eforturile ICCC: oamenilor de afaceri, celor din clasa mijlocie, oamenilor obișnuiți, angajatorilor sau angajaților? Cui se adresează lucrarea ICCC?
Îi slujim pe membrii noștri și pe cei care vin la noi dorind să înțeleagă mai multe despre viața profesională. Nu dăm prioritate celor care au afaceri sau directorilor generali, fiindcă avem credința că fiecare are o chemare de la Domnul. Când vorbim despre transformarea vieții profesionale, ne referim la clasa de jos, la cea superioară chiar și la cei de pe stradă care au o chemare și încearcă să facă în numele Domnului tot ce fac.
Visăm la o mișcare a oamenilor simpli, care primesc bucurie de la El și fac munca împreună cu El, colaborează, co-crează cu Domnul. Nu e doar pentru cei care au afaceri. Încercăm să găsim o cale de a ne întâlni toți, pe sectoare sau pe industrii: în agricultură, în domeniul medical, în lumea modei, în învățământ, în domeniul instruirii, în inginerie etc. Vrem să ne ajutăm unul pe celălalt, să aflăm care este "Da"-ul lui Dumnezeu pentru profesia noastră, de exemplu pentru finanțe, marketing sau alt domeniu. Nu e pentru cei cu funcții înalte, ci pentru oameni, pentru cei care au înțeles ce e munca.
Pe site-ul vostru, ICCC, aveți resurse, materiale. Mi-ai dat o broșură pe care scrie "Teologia muncii". O țin în mână, iar dacă oamenii vor să o vadă, pot verifica varianta în engleză, și poate și în română, pe site-ul nostru. E dificil chiar și pentru creștini să asocieze teologia cu munca. Ai menționat deja câteva aspecte, dar vreau să insist, întrebându-te cum poate fi asociată teologia cu munca. Mulți creștini din România spun că teologia e pentru predica și învățătura de duminică dimineața, iar munca e de luni până sâmbătă. Aici sunt patru pagini conținând reguli, principii, valori, care exprimă teologia muncii. Dar sper că cei interesați vor descărca materialul de pe site. Te rog să ne explici care e relația dintre aceste două lucruri, care par două idei distincte.
Ambiția noastră când lucram la acest material, a fost să-l facem simplu, foarte scurt și concentrat. Am afirmat că fiecare persoană are o chemare, că Dumnezeu a fost primul care a lucrat, că munca a fost căzută în păcat, dar e răscumpărată în Hristos, că Domnul ne poartă de grijă, că lucrăm pentru Domnul, nu pentru șefii de pe pământ. Lucrând pentru Domnul, etica muncii are standarde mai înalte, și avem mai multă bucurie când încercăm să-L slujim. În definiția noastră, munca înseamnă a face ceva pentru cineva, înseamnă a sluji. Spunem că Dumnezeu e angajatorul și "purtătorul nostru de grijă". Am pus laolaltă mai multe afirmații.
Nu ar trebui să facem diferențe între duminică dimineața și luni după-amiaza. Unde e Dumnezeu luni dimineața? Trebuie să-L întrebăm cum putem lucra împreună în această zi. Cred că lui Dumnezeu îi plac diminețile de luni fiindcă "Trupul" Lui sare din pat înviorat, gata de laudă și închinare, și spunem "Aleluia, e o nouă zi!", chiar dacă e o zi grea și avem probleme, ducem lipsă de resurse, stăm prost cu finanțele, avem o problemă cu un concurent, sau un coleg nu e fericit. Îl putem ruga pe Domnul să ne ajute azi și avem șansa de a-L întreba cum Îi putem fi martori, cum putem fi sare și lumină azi, la locul de muncă, când oamenii par să fie abătuți, triști și mâhniți.
Trebuie să încercăm să-i încurajăm, să le spunem că putem lucra împreună cu Domnul, și putem face asta în fiecare zi, primind de la El resursele necesare. Trebuie să admitem că uneori e foarte dificil să lucrăm cu Domnul, are propriile valori și standarde, și ne spune, mie îmi spune să refac anumite lucruri, să le fac așa cum trebuie. Câteodată m-am comportat urât, iar Domnul m-a corectat. E o călătorie și o instruire continuă cu Domnul, care vrea ca ai Lui să fie maturi.
Discutăm despre afaceri, tranzacții, comerț. În limbajul cotidian, spunem a cumpăra sau a vinde. Când am vorbit cu tine înainte de începerea înregistrării, ai menționat că în perspectiva creștină se folosesc alți termeni, a da și a primi. Te rog să spui ceva legat de asta.
Cred că, legat de aceste vremuri și de ziua când Isus călărea măgărușul, intrând în Ierusalim… Mi se pare că măgărușul reprezintă viața profesională, e un animal de povară, reprezintă sclavia din care am fost eliberați. Asta ne spune că, în vremurile sfârșitului, adevărata bătălie se va da la locul de muncă, nu la biserică, ci afară, în societate, în spațiul public.
Acesta e secretul. Trebuie să fim gata deoarece azi ne luptăm să aflăm care sunt adevăratele valori umane, conform voii lui Dumnezeu, cum influențează tehnologia ființele umane, care e definiția căsătoriei, care e definiția ființei umane, ce facem cu inteligența artificială ș.a.m.d. Cred că e foarte important să realizăm că viitorul are legătură strânsă cu viața profesională. Înseamnă că bisericile și pastorii trebuie să poată înțelege și să abordeze aceste chestiuni.
Noi nu suntem o biserică, dar am vrea să slujim și să sprijinim toți creștinii, indiferent de unde vin, cu micul dar primit de la Domnul, pe care-l dăm gratuit "Trupului" lui Hristos. Cum facem afaceri este un exemplu a ceea ce putem oferi. Considerăm și credem cu tărie că viitorul are legătură cu a da și a primi, nu cu a vinde și a cumpăra, atât din punct de vedere mental, cât și spiritual.
Cred că urmăm împreună un "curs de instruire", prin care trebuie să înțelegem că, dacă facem ce trebuie, Domnul va purta de grijă. Nu există un conflict între tradiție și comerț, fiindcă comerțul e comerț, e o tranzacție legală și așa trebuie să fie. Încurajăm toți creștinii să facă afaceri unul cu altul, să slujească și să susțină, dar, în același timp, încurajăm oamenii să înființeze noi companii, să fie antreprenori, să aibă idei și să facă ceva. Într-un fel, îți câștigi existența, dar ești binecuvântat de Domnul, și, în același timp, slujești societatea.
În ultimul rând, credem că e important să legăm afacerile și comerțul de Israel. Israelul este o țară interesantă, și, când vorbim de ea, discutăm și despre viitorul comerțului, al inovațiilor. Aceasta e poziția noastră, modul în care promovăm comerțul și afacerile.
Ai menționat că, în zilele din urmă, adevărata bătălie spirituală se va duce în piață, la locul de muncă, în societate, nu în biserică, între zidurile ei. o perspectivă interesantă, fiindcă unii lideri bisericești spun că, în zilele din urmă, va trebui să ne despărțim de cei din lume, să ne trăim viețile în sfințenie, să încercăm să ne protejăm de influențele rele ce vin din societate. Cum privești lucrurile acestea? Ce le spui oamenilor care nu sunt de acord să se implice mai mult în societate și nu cred că bătălia spirituală se va da în spațiul public?
Există un principiu în Biblie, ilustrat și prin episodul în care ucenicii erau adunați în camera de sus la venirea Duhului Sfânt. După aceea, au fost trimiși. Unde? În spațiul public. Spațiul public este zona în care toți creștinii sunt angrenați, în întreaga societate, drept slujitori. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ce poți face și oferi, și să faci asta cu bucurie în societate, în afacerea ta, la școală sau ca angajat. Fă asta!
Câteodată spunem: "Asumă-ți responsabilitatea, dar nu râvni la putere!" Nu se întâmplă cu precădere în biserică, ci atunci când avem de cultivat plante în agricultură, spre exemplu, unde astăzi există mult ocultism și metode neobișnuite de cultivare. A fi vegetarian e un lucru, se spune că n-ai voie să mănânci carne, să zbori cu avionul, și că trebuie să ai grijă de mediul înconjurător. Dar, dintr-o dată am început să ne închinăm pământului. Este o problemă! Uneori, biserica nu abordează problema, nu ne spune că Biblia ne învață să îngrijim bine pământul ș.a., și că, la sfârșit, va apărea un nou pământ. Nu înseamnă că nu trebuie să ne pese, dimpotrivă, fiind creștinii, trebuie să ne pese mai mult decât necreștinilor.
Cred că spațiul public este o zonă importantă și toate aceste probleme din societate precum robotica, inteligența artificială și internetul obiectelor (Internet of Things) sunt de actualitate. Ar trebui să fim sare și lumină, trăind în lume fără să facem parte din ea.
Chemarea ucenicilor a fost să meargă în lume și să facă ucenici. Trebuie să facem ucenici din oameni, să vină la Hristos, dar trebuie să înțelegem ce un oraș, ce e o națiune în planul Domnului și cum să ne rugăm pentru aceste lucruri. Nimic nu se întâmplă fără rugăciune.
Am vrut să te întreb asta la sfârșit, dar ai amintit de planul Domnului pentru orașe și națiuni, așa că profit de ocazie să te întreb, fiindcă unii creștini spun că Dumnezeu are planuri pentru fiecare persoană în parte, că mântuirea e personală, nu vor să audă de planul Lui pentru orașe și națiuni. Ai venit să ne vizitezi în România după o zi de rugăciune. Cum vezi planul lui Dumnezeu pentru zilele din urmă, în ceea ce privește orașele și națiunile? Poate că ne poți da explicații și din această perspectivă. Știu că ai multe de făcut, dar oamenii din România vor să afle, poate îi vom încuraja, fiindcă există multă corupție. Înregistrăm acest program la începutul anului 2019. Suntem îngrijorați cu privire la situația din țara noastră, la corupție și lipsa de integritate. Oare Dumnezeu are încă un plan pentru România?
Categoric! Cu siguranță! Există un plan pentru fiecare națiune, pentru fiecare persoană și fiecare oraș. Cred că totul începe de la a face lucrurile de bază, ceea ce înseamnă că Trupul Lui trebuie să se aplece pe genunchi și să se pocăiască. În 2 Cronici 7:14 scrie că, dacă ne pocăim și ne abatem de la căile noastre rele, Domnul ne va vindeca țara. Este cheia pentru a înțelege care e sursa problemelor din țară.
La școala duminicală am învățat că Isus este răspunsul. Dar care sunt întrebările? Îi putem cere Domnului răspunsuri la întrebările noastre. Dacă e vorba de corupție, să citim Psalmul 15, unde scrie că cel care vrea să locuiască pe muntele cel sfânt nu are voie să ia mită, nici să fie corupt. Există pași fundamentali pentru a îndrepta lucrurile, pentru a rămâne curați, drepți, să slujim, să iubim, să-l punem pe aproapele nostru mai presus de noi.
Sunt lucruri care trebuie discutate între creștini, în societate. Creștinii ar trebui să slujească. Discutăm despre aceste subiecte pentru a spune că, dacă nu procedăm cum trebuie, țara noastră se va duce pe apa sâmbetei, vom pierde mai mult din competență, oamenii se vor duce să lucreze în alte țări, populația va continua să îmbătrânească, nu vom putea crede în viitor, ceea ce înseamnă că nu vom da naștere la copii. Dacă așa stau lucrurile, avem nevoie de oameni ai lui Dumnezeu, foarte umili, să lucreze împreună cu liderii orașelor și națiunilor, să-i întrebe pe lideri pentru ce să se roage. Acesta e primul aspect.
Apoi cred că există o chemare de la Domnul pentru arii ale societății. E nevoie să ne dăm seama care sunt, prin rugăciune și dialog cu Domnul condus de Duhul Sfânt. Dacă ar fi să iau două zone, aș zice, deși nu sunt expert, că România este una dintre cele mai bogate țări din Europa în minerale și alte resurse naturale. Dar, dacă privim locurile pe care le ocupați în Raportul Competitivității Globale, în Indicele de Percepție a Corupției și în clasamentul privind ușurința de a derula afaceri, pozițiile sunt îngrijorătoare. Care e problema voastră? Unde v-au dispărut toate resursele și bogățiile? Cine le-a vândut? Cine și le-a însușit pe nedrept?
Avem nevoie de lideri care iau poziție, lideri susținuți în rugăciune, care au curajul să pună punct acestor lucruri. Cred că există un viitor dacă oamenii din această societate, creștini și necreștini, iau atitudine în vederea schimbării, realizând nevoia de a se pocăi de comportamentele inadecvate. Atunci, Domnul va binecuvânta națiunea.
În același timp, cred că pot exista blocaje cruciale care trebuie îndepărtate. Voi vorbi despre două cusururi. Primul este legat de o întrebare: unde a fost "Trupul" lui Hristos când a fost împușcat Ceaușescu? A încuviințat eliminarea "nebunului aceluia" sau i-a cerut Domnului iertare că n-a venit înaintea Lui, fiindcă lucrurile s-ar fi putut petrece altfel? Nu știu, dau doar un exemplu.
Se putea întâmpla și în alte țări, dar acum vorbim de România. În al doilea rând, cum privim populația romă? Nu le place să se integreze, așa că unii pot spune că romii sunt nechibzuiți, sunt fie foarte bogați, fie foarte săraci, prin urmare, decid să nu petreacă timp cu ei. Aș zice că sunt cheia societății românești, chiar dacă nu vor să facă parte din ea. Cum îi iubim? Cum le arătăm că ne pasă? Cum ajungem la punctul cel mai de jos? Știm că Isus a fost botezat în cel mai greu moment. Dacă le slujim, nu să le impunem un mod de viață, ci îi slujim și îi iubim, lucrurile se vor schimba. E o provocare mare, dar se poate realiza.
Romii seamănă în acest sens cu evreii. Evreilor Domnul le-a spus să nu se integreze. Dar națiunilor le-a poruncit să iubească poporul Lui. Astăzi vedem că există antisionism și rasism antiromi, două repulsii paralele. Dacă românii fac pace cu romii, vor deveni un model de urmat pentru toată lumea, toți vor dori să afle ce s-a întâmplat în România. Întâi e nevoie ca oamenii lui Dumnezeu să se plece pe genunchi.
Aș dori să fac o completare, deoarece unii îi consideră inferiori pe romi. Ai dreptate, se confruntă cu multă respingere. Dar și România, ca țară, se află poate în cea mai joasă stare din istorie cel puțin după revoluție. Dumnezeu este specialist în a lucra în situațiile cele mai lipsite de speranță, cu rămășițele unor popoare sau cu cei care se află pe cea mai joasă treaptă din viața lor sau a societății lor. Aceasta este speranța și viziunea mea, că Dumnezeu va folosi România în această situație de declin din ultimele decenii și o va ridica. Va fi un model. Am putea fi un model, dar provocarea e să rămânem pe genunchi, să ne rugăm și să credem ce scrie în 2 Cronici 7:14: dacă ne smerim și ne rugăm, Dumnezeu ne va restaura națiunea.
Mai am o întrebare. Am pe masă multe materiale primite de la tine, vorbești mult despre Împărăție. De fapt, teologia muncii și întreaga ta misiune au legătură cu Împărăția, cu extinderea Împărăției lui Dumnezeu, care stă în centrul strădaniilor tale. Poți să ne vorbești puțin despre cultura Împărăției? Vorbim despre Împărăție și extinderea ei, despre evanghelizare și ucenicizare, dar te rog să ne spui câteva lucruri despre cultura Împărăției. Cred că Isus a vorbit mai mult despre Împărăția lui Dumnezeu când ajungea la subiectul mântuirii și la alte subiecte ori probleme. Ce este Împărăția?
Ucenicii L-au întrebat când urma să vină Împărăția, așteptau să se întâmple ceva. Isus le-a zis că este înăuntrul lor. Acum știm că e înăuntrul nostru, dar în Biblie citim că Împărăția lui Dumnezeu este "... neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt." Nu este mâncare și băutură, ci putere în Duhul Sfânt!
Avem definiții care ne spun ce e Împărăția lui Dumnezeu. Provocarea adresată Bisericii, mie și celorlalți de aici este legată de modul în care manifestăm Împărăția Domnului. Dacă e în interiorul meu, cum poate fi văzută de ceilalți? Cred că e necesar să înțelegem că Împărăția lui Dumnezeu e vizibilă doar când voia lui Dumnezeu este îndeplinită în viața mea. Trebuie să-L caut pe Domnul și astfel voia Lui să se împlinească în viața mea.
Dacă fac anumite lucruri la muncă, dacă le spun oamenilor ce cred, le împărtășesc Cuvântul într-un anumit mod, se poate să-L găsească interesant, și apoi începem discuția despre Împărăția lui Dumnezeu. Cred că o facem să pară superficială și foarte abstractă, dar Domnul vrea să o facă palpabilă și practică. Toți purtăm în noi Împărăția lui Dumnezeu.
De exemplu, mă aflam în ședința unui consiliu de administrație din care făceau parte oameni laici. Dintr-o dată, cineva a început să defăimeze câteva persoane absente. A folosit cuvinte atât de urâte, încât am simțit imboldul de a interveni. Am citat cu voce tare din Proverbe, spunându-i că se va sătura din venitul buzelor lui. S-a așternut liniștea, după care respectivul și-a cerut scuze, recunoscând că n-ar fi trebuit să vorbească așa, ci ar fi trebuit să aștepte până persoanele ar fi fost de față. I-am spus că are dreptate. Ce s-a întâmplat? Împărăția lui Dumnezeu s-a făcut simțită fiindcă în inima mea a avut loc un proces și, prin credință, am luat cuvântul. Am dat doar un mic exemplu.
Împărăția lui Dumnezeu e la îndemâna noastră, e în noi, trebuie să o lăsăm să se manifeste, fiind conduși de Domnul. Face parte din teologia muncii ca un fir roșu... E tema centrală a programului.
Vorbește-ne puțin despre conducere. Ai pomenit anterior, în legătură cu teologia muncii, o nouă abordare privind extinderea Împărăției lui Dumnezeu prin munca depusă de luni până sâmbătă. Poate că va merge de jos în sus, ca o mișcare a oamenilor obișnuiți, dar ai adus și liderii în atenție. Chiar una dintre cărțile tale, pe care o am aici, se intitulează "Servant Leadership". Poate că ne poți spune, din această perspectivă, care e rolul și locul liderilor evlavioși.
Cred că Biblia ne învață multe despre conducere. Isus a fost un lider grijuliu, atent și care i-a slujit pe alții. A dat un exemplu de o mare autoritate, fiind în același timp pașnic, calm și smerit. Celor care voiau să aibă funcții înalte, Isus le-a spus că ar trebui să fie slujitorii tuturor. A întors piramida cu susul în jos. În loc să dai oamenilor indicații dintr-o poziție înaltă, conducându-i și controlându-i, cobori și începi să-i ridici, întrebându-i cum le poți fi de folos.
Părerea mea e că, în ziua de azi, oamenii primesc multe ordine, dar nu sunt conduși suficient. Multor lideri le e teamă și controlează oamenii, se izolează, nu comunică adevărul, nu sunt transparenți, ci dau înapoi fiindcă le e teamă, la propriu.
Am prezentat o modalitate de a rezolva problema. Vă pot da un exemplu: eram un manager tânăr și aveam 15 consultanți sub mine, cum s-ar spune, sau eu eram sub ei. Am avut o întrunire de două zile în care trebuia să elaborăm împreună un plan strategic. Unul dintre noii veniți, pe care tocmai îl angajaserăm, nu a venit la sesiunea de după micul dejun. Am mers grăbit la recepție, am ridicat telefonul și i-am spus să coboare în 15 minute, dacă nu vrea să-l concediez. Eram foarte nervos. Era un bărbat foarte bine plătit. În urmă, am trântit receptorul și am plecat.
Când am început să merg spre sala de ședință, Domnul mi-a atras atenția și m-a întrebat ce am făcut. M-a întrebat dacă Isus a procedat așa când căuta oaia pierdută. Am recunoscut înaintea Lui că Isus n-a acționat așa. M-am răstit la el, am fost mânios, am avut un comportament oribil. L-am rugat pe Domnul să mă ierte. Mi-a spus că mă iartă, dar trebuia să-l sun din nou pe acel bărbat.
M-am întors, l-am sunat, și i-am spus că îmi pare rău, că ar fi trebuit să vorbesc altfel. L-am rugat să mă ierte și i-am spus să rămână în cameră, fiindcă mi-am da seama că ceva nu era în regulă. I-am zis că-l voi vizita după prânz, apoi i-am mulțumit. După prânz, m-am dus la el. Era venit recent în compania noastră și nu știam că avea o problemă cu berea.
După ședința care avusese loc cu o seară înainte, băuse prea mult, și se întorsese complet amețit. L-am rugat iar să mă ierte și i-am spus că ar fi trebuit să-i înțeleg situația. Mi-a zis că e foarte ciudat: l-am sunat, nu i-am dat dreptul la replică, apoi m-am răzgândit, m-am dus la el și mi-am cerut iertare. În urmă, i-am cerut permisiunea să mă rog pentru el.
M-am rugat pentru el. Nu s-a întors la Domnul atunci, dar mi-a spus că a fost un moment palpitant, în care a văzut cum se pot schimba oamenii: conduc și controlează, apoi încep să slujească. În ziua aceea am învățat o lecție dură: cel mai des, problema e în inima mea, iar Domnul vrea să mă transforme, ca să fiu un slujitor mai bun.
Ai vorbit despre liderul care slujește și ne-ai dat exemple. În același timp, am observat ceva în materialele tale și am discutat împreună despre ceea ce pare a fi o altă perspectivă. Mă refer la slujirea în cinci feluri. Unii spun că cele cinci feluri se referă la cea de apostol, reprezentând autoritatea. Ce legătură e între cele două perspective, între liderul care slujește și conducătorul apostolic?
Darurile din Efeseni 4, descrise prin cele cinci feluri de slujire sunt dedicate numai "Trupului", Bisericii. Cred că evangheliștii, apostolii, prorocii, pastorii și învățătorii trebuie să lucreze împreună. Fiecare își folosește chemarea specifică. Trebuie să ne întrebăm cum arată cele cinci feluri de slujire într-o echipă de conducere a unei societăți de producție, într-o școală, într-o companie IT. Conducerea este colectivă, chiar și în viața bisericească. E clar, deoarece Isus s-a adresat bătrânilor și ei trebuiau să rezolve problemele.
Pavel nu scrie tot timpul conducătorilor, ci întregii adunări. Înseamnă că nu e un singur individ în frunte, care filtrează informația, apoi transmite o parte din ea. Acceptând darurile amintite, le putem folosi în biserică, în viața profesională, oriunde, conform profilului și chemării personale, precum și înzestrării fiecăruia.
Ne putem gândi la înzestrarea unui profet, membru al unui grup de profesori, dar și la alte exemple. Reamintesc că e vorba de modul în care ne putem transforma viața profesională conform Bibliei. E valabil pentru toate domeniile, inclusiv pentru viața bisericească. Principiile sunt aceleași, și în spațiul public.
Urmează să vedem un fragment dintr-o nouă serie de programe pe care o vom difuza anul acesta. Se lucrează la traducerea seriei. Programele vorbesc despre cum poți avea o afacere de top. Te voi ruga să ne explici ce înseamnă o afacere de succes, ce teme sunt discutate în cadrul programelor, și ce așteptări pot avea telespectatorii noștri.
Astăzi discutăm despre unul dintre subiectele mele preferate, despre strategiile de dezvoltare a afacerilor, sau, cu alte cuvinte, cum să-ți perfecționezi afacerea. Îmi amintesc de un vechi proverb: "Dacă fierul toporului s-a tocit și lama lui nu mai este ascuțită, trebuie să îți mărești efortul atunci când îl folosești! Astfel, se poate ajunge la câștig (doar) prin înțelepciune!
Ce este o strategie? Este integrarea într-un tipar a fiecărei sfere din afaceri. "Strategia este arta câștigării unui război, iar tactica este modul în care trupele acționează într-o bătălie". Strategia trebuie să fie echilibrată. Trebuie să existe un echilibru între totalitatea informațiilor din exterior și ansamblul surselor interne.
Găsește echilibrul dintre exterior, ceea ce primești, și ce ai în interior, în inima ta. E nevoie de echilibru. E foarte important! Multe proiecte de afaceri nu izbutesc din lipsă de echilibru.
În prima serie am explicat ce înseamnă viziunea, citând dintr-o carte veche: "Unde nu este nicio viziune, poporul piere". Îți recomand să scrii! Pune-te la birou și scrie, pregătește-te, ca să poți comunica ce ai pe inimă, visurile tale.
Să dăm exemplul unei fabrici sau al unui magazin de încălțăminte. Ce te motivează? Vrei să fii bogat, puternic, să fii cineva, sau te interesează încălțămintea? Vrei să faci papuci mai confortabili pentru persoanele în vârstă, slujindu-i mai bine pe cei care au probleme cu picioarele? Poate vrei să creezi papuci diferiți pentru o companie de modă. E foarte important să-ți înțelegi scopul!
Ați urmărit o parte dintr-o serie nouă de la ICCC, ce va fi difuzată săptămânal pe canalul Alfa Omega. Se numește "Developing a Leading Business". Prezintă puțin această serie pentru cei interesați. E vorba despre cum să fii practic.
Prima serie, realizată cu mulți ani în urmă, se numea "Cum să începi o afacere" și trata aspecte de bază. Cea de față este mai avansată, despre extinderea, consolidarea afacerii, angajarea mai multor oameni, și prezentarea pe piață. Se discută despre cum să-ți asumi responsabilități mai mari în lucrarea încredințată de Dumnezeu cu talente, idei, daruri, produse, oameni. E vorba de procesul de creștere.
Creșterea e un principiu al Împărăției. Dacă ceva nu crește, se destramă, se micșorează și nu e bine. Economia mondială, românească sau a altor țări trebuie să crească în așa fel încât să funcționeze bine în mediul în care se află. Încurajăm oamenii să facă noi demersuri. În același timp, punem întrebări biblice. Domnul l-a întrebat pe Ieremia: "Ce vezi?" E vorba de inteligența în afaceri. Pe Moise, Domnul l-a întrebat: "Ce ai în mână?" Luăm întrebări din Biblie și le aplicăm în planul de afaceri, pe care îl structurăm, stabilim scopuri și obiective, indicatori cheie de performanță și îl punem în practică. Despre asta e vorba.
Ți-am zis că la finalul emisiunii te voi întreba despre Israel, fiindcă știu că face parte din valorile ICCC. Vorbiți despre afaceri, iar, în același timp, susțineți perspectiva lui Dumnezeu asupra Israelului. E neobișnuit. Se spune că afacerile sunt afaceri, fac parte din viața profesională, dar oamenii nu vor să știe de Israel, afirmând că afacerile nu au legătură cu predicile și aspectele teologice. Cum le îmbinați și de ce se află Israelul pe agenda voastră?
La începuturile ICCC, spre sfârșitul anilor `80, Domnul ne-a spus că trebuie să investim în Israel, să donăm bani pentru a ajuta evreii să plece acasă din Rusia și Ucraina. Așa am făcut. La acea vreme, conducerea ICCC mergea în Tel Aviv, pe aeroportul Ben Gurion, urându-le bun venit la sosire. Veneau cu câte două plase de plastic, unde aveau singurele lor bunuri. Asta se întâmpla în 1991.
Când prietenii mei de la ICCC au văzut asta, au început să plângă. L-au întrebat pe Domnul ce să facă să îi ajute, iar El le-a răspuns că pot fi de ajutor, dar nu banii sunt soluția. Trebuia să ajute națiunea prin crearea de locuri de muncă, să facă afaceri, să încheie tranzacții, să interacționeze, să pună în legătură evreii din Israel cu creștinii din toată lumea. Am organizat seminare și procese de stabilire de relații au avut loc multe sute de întâlniri de afaceri. Astfel, datorită acestor întâlniri au apărut noi locuri de muncă. Așa a început.
Credem că Israelul este important fiindcă Biserica n-a înlocuit nicicând Israelul. Suntem aici împreună. Trebuie să vedem ce se întâmplă în Israel, care este un model pentru alte țări. Întrebarea e cum se raportează țările de pe glob la Israel. Cei care binecuvântează Israelul vor fi binecuvântați, cei care îl blestemă, vor fi blestemați. Am văzut multe exemple, atât pozitive, cât și negative. Când oamenii au tăiat legăturile cu Israelul, au suferit imediat repercusiuni.
Trăim gândindu-ne la viitor, cum putem crea și manifesta bunăstarea Israelului, cu Israel în mijloc, înconjurat de celelalte națiuni, găsind sprijin reciproc în investiții, comerț, tranzacții, noi afaceri, cunoștințe etc. Credem că Israelul este țara cel mai bine echipată când vine vorba de industriile viitorului, inovații, capital de risc, viitorul informațiilor și inovațiilor. Trebuie să înțelegem că dacă noi, creștinii, vom suferi chiar și persecuție în viitor, Israelul va păți același lucru.
Înseamnă că, dacă vom colabora, rezultatul va fi altul. E ca o rețea de securitate asigurată de Domnul, dar ne va face să ne smerim, să începem să ne slujim unul pe celălalt, creștinii pe evrei și evreii pe creștini. Suntem alături unii de alții și avem același viitor.
Ai o explicație spirituală, o perspectivă spirituală? Realitatea e că afacerile din Israel sunt binecuvântate, iar domeniul cercetărilor explodează. Ne poți oferi o explicație spirituală pentru asta?
Afacerile, cercetările și creativitatea sunt foarte binecuvântate în Israel. Da, există o perspectivă spirituală. Aș spune că o dovadă biblică solidă a fost când Domnul i-a spus lui Avraam că toate națiunilor urmau să fie binecuvântate prin el. Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Lui. Avraam a fost strămoșul care a pășit prin credință și și-a asumat responsabilitatea. Datorită promisiunii pe care a făcut-o Domnul lui Avraam, vedem roadele de azi. Aceasta e situația, deși e greu de înțeles, atât pentru lume, cât și pentru unii creștini.
În Biblie, Domnul ne spune ce planuri are, a vrut să ne dovedească că Israelul este o bijuterie, e lumina ochilor Lui. Așa a fost și așa va fi, chiar dacă au avut loc triste evenimente precum Holocaustul. Orice s-ar întâmpla, Domnul Își va salva, Își va ajuta poporul. Israelul a luat multe decizii greșite, împotriva voii lui Dumnezeu, dar El nu i-a părăsit. Domnul a spus: "Te voi binecuvânta și vei deveni o binecuvântare pentru națiuni!" Iată realitatea spirituală!
De obicei, încerc să închei emisiunea într-o notă pozitivă, dar, de data aceasta, perspectiva va fi diferită. În timpul pe care l-am petrecut azi împreună, ai citat un filozof grec, care spunea că în zilele din urmă se vor întâmpla trei lucruri negative: redefinirea familiei, atacarea suveranității pe care o au neamurile, și se va profita de femei într-un mod imoral. Ce poți spune despre asta? E ceva ce se întâmplă în România, în Suedia, peste tot în lume. Am vrea să auzim o perspectivă spirituală.
Ai făcut referire la filosofia lui Platon, care își imagina o societate de vis, în care voia ca structurile familiale să fie eliminate, ceea ce facem azi. Vorbea despre societatea globală, în care hotarele dintre țări urmau să fie înlăturate, lucru ce se petrece în timp ce vorbim, cu toate că se întâmplă și opusul, și aici mă refer la Brexit. Se întâmplă multe lucruri. În al treilea rând, e vorba de imoralitatea sexuală.
E important să înțelegem că atunci când au fost spuse lucrurile anterioare, tonul nu era neutru. Există o putere spirituală care se opune omenirii. Sunt puteri și forțe demonice. Trebuie să înțelegem de unde vin. Odată ce am realizat adevărul, ne dăm seama că nu e ce vrea Domnul. Domnul își dorește familii extraordinare, în care părinții și copiii au grijă unul de altul, generație după generație, care înfloresc în societate și îi slujesc pe ceilalți.Domnul vrea națiuni suverane, cu un naționalism sănătos, dar care doresc să colaboreze pe plan internațional. Națiuni care să își ofere voluntar sprijin unele altora, care nu vor să fie controlate, ci să slujească și să ajute.
În al treilea rând, în aceste societăți, Domnul vrea să existe standarde morale, să respectăm bărbații și femeile, copiii și adulții, să onorăm bătrânii. Domnul oferă "Da"-ul Lui întregii creații. Nu-mi vine să cred că oamenii vor să anuleze toate limitele, granițele, normele, și să se elibereze de orice constrângere. Dumnezeu are un "Nu" pentru asemenea comportamente. În prezent, chemarea comună a Trupului lui Hristos, este să căutăm "Da"-ul lui Dumnezeu, voia Lui în amănunțime. Să știm exact ce vine de la Domnul, că El iubește familia, munca, orașele, țările supuse Lui.
Mulțumesc pentru această încheiere optimistă a emisiunii. Vă încurajez să intrați pe site-ul ICCC și să căutați materiale noi, să vă gândiți la cele discutate și să vă rugați. Am auzit o nouă perspectivă referitoare la teologia muncii, la spațiul public, planul lui Dumnezeu pentru afacerea noastră, pentru viața noastră la locul de muncă și pentru națiunea noastră. Mulțumesc și Dumnezeu să te binecuvânteze!