Căsătoria și familia - 7. Comunicarea în familie
În absenţa comunicării, existenţa oricărei relaţii este imposibilă.
A. Lista celor mai des întâlnite zece probleme conjugale
- eşecul în comunicare,
- lipsa obiectivelor şi a intereselor comune (împărtăşite),
- incompatibilitatea sexuală,
- infidelitatea,
- pierderea entuziasmului şi a bunei dispoziţii în cadrul relaţiei,
- banii,
- conflictele în legătură cu copiii,
- consumul de alcool şi droguri,
- probleme legate de drepturile femeilor,
- rudele.
B. Cauzele eșecului în comunicare:
1. deprinderi neînvăţate sau ignoranţa în ce priveşte tehnicile de comunicare;
2. teama de respingere sau de a fi jignit;
3. imaginea de sine nesănătoasă care duce la reprimarea ideilor şi sentimentelor;
4. experienţe negative anterioare.
C. Definiție:
Comunicarea este trimiterea şi primirea unui mesaj de la o persoană la alta în aşa fel încât să fie clar înţeles de ambele părţi.[2] (Stan Dekoven)
Într-o comunicare bună trebuie să se realizeze două lucruri: să înţelegi şi să fii înţeles. Aceasta implică un proces complex, care cuprinde o mulţime de factori.
D. Componentele comunicării
1. Sursa (emiţătorul) – persoana care doreşte să explime ceva altei persoane.
2. Mesajul – ideile puse într-un cod, un set de simboluri care trece de la o persoană la alta.
3. Canalele de transmitere – purtătoarele mesajului: grafice, vorbe, imagini etc.
4. Destinatarul (receptorul) – primitorul mesajului.
5. Decodificarea sau interpretarea – de către receptor <à emiţător.
6. Contextul – locul, alte persoane de faţă etc.
7. Feedback-ul – reacţiile pe care le obţinem de la ascultător şi efortul de a ne adapta la reacţiile percepute. Acesta ne ajută să ne ajustăm mereu în procesul comunicării.
E. Implicațiile comunicării
1. Prin comunicare influenţăm şi suntem influenţaţi.
2. Comunicarea contribuie la modificări în personalitatea umană.
3. Comunicarea este ireversibilă.
4. Fiecare mesaj este unic (în timp, în anumite circumstanţe – acelaşi mesaj rostit într-o zi nu va mai fi acelaşi dacă va fi rostit într-o altă zi din pricina diferenţei de context, reacţie etc.).
5. Comunicarea implică reajustare.
F. Tipurile comunicării
1. Comunicarea verbală (continuţul) – 7%; este elementul cel mai slab în definirea relaţiilor.
2. Comunicarea non-verbală – ton (38%), gesturi, mimica, mişcările trupului, aparenţa fizică, îmbrăcămintea, tunsoarea, folosirea cosmeticelor, modul de aşezare/poziţionare etc (55%).
3. Comunicarea contextuală – unde suntem, cine suntem, în ce circumstanţă, în ce stare.
4. Comunicarea prin „dublu mesaj” sau „pe două niveluri” – una spun şi alta sunt, una simt şi alta spun; este folosită de „actori” care se joacă cu propriile lor sentimente, ducând în eroare şi pe alţii.
Discutaţi cu partenerul aceste tipuri de comunicare şi cereţi-i părerea despre modul în care vă percepe comunicarea. Fiţi gata să vă schimbaţi pentru a comunica eficient!
G. Reguli pentru realizarea unei comunicări eficiente
1. Când comunici, ţine cont de discrepanţele dintre comunicarea verbală şi cea non-verbală.
2. Comunicarea se va face în ambele sensuri: dai – primeşti şi invers.
3. Respectă unicitatea celorlalţi.
4. Adoptă o comunicare deschisă (fii transparent şi deschis, dar nu aşa de deschis încât să-ţi pierzi identitatea).
5. Caută să înţelegi ce se întâmplă în viaţa partenerului dincolo de cele 5 simţuri – ce e dincolo de râs, de zâmbet, de deprimare, de plâns, de tăcere etc.?
6. Renunţă la idei preconcepute şi ascultă cu atenţie – cu cât vom asculta mai bine, cu atât vom comunica mai profund.
7. Fii pozitiv în comunicare – dacă nu ai de spus ceva care încurajează, aduce clarificare, trezeşte dorinţa de mai multă cunoaştere, mai bine taci.
H. Comunicarea și satisfacția maritală
Gradul de satisfacţie maritală este direct proporţional cu gradul de comunicare maritală.
Harta generalizată a unui cuplu:
1. fără copii – 2 ani;
2. apar copiii – soţul şi soţia trebuie să înveţe să facă faţă noilor tensiuni. Dacă acestea nu sunt tratate corespunzător, mama îşi va focaliza atentia asupra noilor membri, iar soţul neglijat se va focaliza asupra muncii sale – 3 ani;
3. primul copil la gradiniţă – 3 ani;
4. copiii la şcoala primară şi secundară – 8 ani (copilul are 13-14 ani);
5. adolescenţa – 5 ani; copilul termină liceul şi pleacă de acasă (la facultate/muncă);
6. perioada de lansare – 6 ani (dacă sunt 3 copii); şi ceilalţi copii părăsesc familia;
7. cuibul gol – nu mai sunt copii acasă; acum, copiii încep să îşi vadă părinţii ca egali şi nu ca părinţi;
8. anii de pensie.
Aveti grijă la priorităţi şi nu întrerupeţi comunicarea nici o clipă!
Material extras din cursul „Căsătoria și familia”, scris de Lucian Oniga, și se adresează în special tinerilor ce urmează să se căsătorească. Comandă acum pachetul carte + DVD de aici.